ilNapolista

Dialogo tra Montalbano ed un contadino siciliano

A Muntilbano Spinnicati pariva nu santune ippie, ma eri sula nu massara de trazzira

Dialogo tra Montalbano ed un contadino siciliano
Muntilbano eri in cuntrada Pizzofalcune e stevi secutannna na traccie per ascopriri indovi si nasconniva nu latitanti. La ricirca dei latitante eri na pratiche a cui omnes i pulizotta siciliana dovivano sottostari e Muntilbano apprifiriva sobbarcarse iddo la malaparata evitannola ai suo homina.
Santinu Impallomeni eri nu sicariu della famiglia Inzerilla di cui i Sinagre si erino assirvita per qualichi micidia, ma poia eri annata via con la cape pirchia eri ludopatiche ed aviva commisso qualichi minchiata.
Il quistori eri cunvinta che si nascunesse dintra li campagne de Vigati e Muntilbano – arrifiutata i lupa de Tuscania – voliva a sula mitterce i salia sulla code.
Camminanda nei dintorna di un muretta a sicca Muntilbano fui attirata da alcuni curbezzula che mannavana il loro culuri vivida nda na campia de fichia d’Indie. I curbezzula – come sapino bine gli scursionista – sono delle lampia russia nelle scampi dei Sudde miridionala. Stavi squasi per magnarsine uni quanno sinti adderrè nu muviminta strangio. ‘Mmediata si iattai a destera e misi la mana sulla pistula d’ordinanze: ma si attruvai di frunti un massara cu la faccia abbrusciata dal suli e con ruga che apparivano circuita di Formule Uni.
“Ninta havi: passava aqui pe avunari l’aulivi… “ , ditti il massara con le arma bine in visti.
Muntilbano: “Mi scusasse per la metu che vi detti, maistri: sugno un puliziotta e stevi facindo na ricirca. Commo vi chiammata?”.
Massara: “Sugno Natalina Spinnicate: chista è il me campora”.
M: “Gnuria Natalina: io aviva visto i curbezzula e datasi che simo alla fini di ottobira vuliva magnarmine na bacche”.
Spinnicate: “Ma Vossia si pote magnari macari tutta la piante!”.
M (arridinda): “Nonsi, vuliva sula pruvarinne uni: me arricorda di quanni eri picciotta e aiutava me patri nei campora”.
S: “Se voli cumpagnarla con un bicchieri di vini e con tanticchia de caciotte potimmo annari nella mia massarie… ”.
M: “Rifiutari è piccata!”.
Muntilbano e Spinnicate annarono pedi pedi virso il rustiche del massara e trasuti pigliarana a sirvirse de chilla bine de Deusi.
Ripigliai Muntilbana: “Maistro, io volivo dimannari se havi vista muviminta suspecta vicina alla su trazzira… “.
S: “Lia parli strangiera cu mia: pirchia nun mi parla latina?”.
M (ammirata): “Sissi, i sugno a caccie di un latitanti che si acchiamma ‘Mpallomeni e che havi accisa multa pirsona: è nu chillera mafiusa”.
S: “Commo si apprisinta il cristiane?”-
M: “E gruossa de curpa ed havi multa scippa in facci… : poia multa cristina non mi pari “-
S: “Lo havi vista e qualichi vulta gli havi data anche qualichi cusa da magnari: se poia è critiana o mino spitta allu Signuruzzo nustra sapirla… “.
M (allocuta): “Eh, sisi… Ma pirchia non havi dicta a qualichinuna che l’haviva vista?”.
S: “Nu simplici cristina mi parse: le carta macchiata non si videano in facci”.
M: “Non faci na grecchia: ma ura mi divi diciri omnia che sapi sul cristiane… “.
S: “Sapi che si faci nu ripara nelle grutta dell’Angilu sotta le falisia del falche pilligrina: ci sapi?”.
M. “Ci sapio… “.
S: “Ma ura pirchia mi talia stuorte?”.
M: “Non la stavi talianna mala: stavi pinsanna altira cusa”.
S: “E cusa pinsava se io potia addumannarla?”.
M: “Pinsava a chilla munna dei massara dell’ebriche che nun ci stavi plus”.
S: “Non ci stavi plus, non pirchia si sugna cangiati, ma pirchia troppa tinta s’e facta stu munni… “.
M: “Ratione havi”.
S: “Hodie nu critiana mischina nun sapi che si poti truvari annantia e quinnu s’appara lu culu. Cu decentia parlanna”.
M: “Ma da quanni annales è cuminciata chesta camurria, siconna lia, cumpadri?”.
S: “Da quanni li sulda sugno divintati chiù mpurtati della istissa roba”.
M: “La longa marcia del dinari… “.
S: “Sissi, Cillenza: i dinaria sugno omnia e la ginta nun accapiscia quanna fatiche ci voli pe fari tanticchia de vini o una anticchia de cacia de capri. Il laburi è finita e omnes nun sapino chiù cu è l’attisa”.
A Muntilbano Spinnicati pariva nu santune ippie, ma eri sula nu massara de trazzira. Ma prima de tunari a secutari ‘Mpallumena voli lassarla satifaccinna na su curiositate.
Muntilbano: “Maistri, io havio da lassarla: le poti addimannari altira cusa?”:
S: “Patruni è!”.
M: “Ma sicunna lia la ginta poti turnari darre a quanni ci stavi chiù rispetta?”.
S: “Dipimmia omia dallu cori… “
M: “Che mi vini a significari?”
S: “U cori potia cagnari culuri?”.
ilnapolista © riproduzione riservata